joi, 4 septembrie 2008
......
Nu mai cred in povesti..nu mai cred in adevar..nu mai cred nici macar in minciuni... parka cu fiecare zi sunt tot mai melancolica si ..parca ma narui in propriile mele ganduri triste si cu sperante fara rost.. tristetea ma domina si sunt din ce in ce mai slaba.... e o durere ascunsa a sufletului ..e o durere nestapanitoare insa nu si efemera.. tristetea e trecatoare asa cum e si fericirea, insa amandoua fac parte din sufletul nostru pur.. sufletul poate zambii tot timpul daca stim cum sa-l deschidem..
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu