Sufar ca sa imi fie dor!!!

   Azi simt ca imi este dor de tot trecutul meu, simt ca imi este dor sa scriu, ca imi este dor de copilarie, de acele zile cand scriam despre Daniel, citesc acele randuri in care imi plangeam iubirea si imi este dor de acele ganduri copilaresti.
   As vrea sa fiu o umbra. o umbra sa trec printre umbre sa ajung inapoi in timp, sa fiu un copil. Trecuta prin viata si prin suferinta simt ca sunt ghinionista. sunt fericita ca sa plang. ma bucur ca sa sufar, traiesc ca sa zic ca traiesc, zambesc ca sa fac pe alti sa zambeasca, glumesc sa para ca sunt binedispusa, ma prefac in tot ceea ce fac, sufletul meu e plin de ura, inima mea e plina de venin. Sunt blestemata sa duc o viata dincolo de aparente, am ajuns sa fiu mincinoasa, am ajuns sa fiu tratata ca o nesimtita. Viata m-a adus intr-un stadiu in care nu mai pot sa fac diferenta dintre bine si rau, am ajuns sa dispretuiesc binele si sa il dau la o parte, am ajuns sa imi bat joc de cel care imi face bine dar care imi da palme grele din cuvinte. De ce???
  Sunt doar un suflet de copil care vrea sa traiasca linistit. Vreau sa iubesc si sa fiu iubita, dar soarta nu imi da pace si vrea sa ma coboare, sa ma rupa in 2 si sa ma arunce intr-un intuneric din care sa nu mai pot iesi niciodata. Incep sa ma gandesc ca am nevoie de psiholog sa pot sa trec peste toata suferinta prin care am trecut, am nevoie de liniste dar totusi zi de zi trec prin balamuc, imi este dor de acele zile in care ma trezeam dimineata si eram suparata pe ceasu care suna alarma ca sa ma trezesc pentru scoala, imi este dor de grijile pe care mi le faceam sa nu afle tata ca nu am stat la toate orele la scoala sau pentru notele mici... griji minuscule in comparatie cu grijile de acum. Cateodata ma intreb unde este acea fata dragalasa mereu cu zambetul pe buze, si nu unul prefacut ci unul sincer... un zambet frumos si dulce... unde sunt acei ochi calzi... de ce atata perversitate si atata prefacatorie... tot ce vreau e liniste... dar pe zi ce trece acele amintiri devin din ce in ce mai frumoase din cauza adevarului din ziua de azi...
   Sunt perversa, rautacioasa, prefacuta si mincinoasa.... asta este adevarul, in asta m-am transformat si e adevarat... sunt perversa din cauza tuturor persoanelor cu 2 fete care s-au dat pe langa mine si mi-au furat inocenta, sunt rautacioasa din cauza unei familii care mi-au luat libertatea si m-au blocat intr-un labirint din care nu pot iesi chiar daca stiu drumul la perfectie, sunt prefacuta ca sa pot supravietui in aceasta lume plina de dispret si minciuni, sunt mincinoasa pentru ca incerc sa fiu adevarata, iar adevarul mereu are o tenta de neadevar, iar gandurile suspicioase ne pun intr-o situatie in care nu acceptam adevarul si incercam sa il ascundem intr-o minciuna.... dar adevarul este ca totul e adevarat si nu vrem sa il credem...
   Si asa ajungem sa uram viata, asa ajungem sa uram pe cei din jurul nostru si sa le dorim raul, asa ajungem sa ne dorim noi singuri raul si sa credem in neadevar si intr-o viata imperfecta plina de neajunsuri... Suntem niste marionete a propriei personalitati... uram, iubim, plangem, ne revenim si mergem mai departe cu sufletul ranit si inima cu mai multa ura...
              Mi-e dor sa imi fie dor.... Iubesc ca sa urasc.... Urasc, ca sa imi fie dor....
Unde esti fetita draga?